O Dumnezeul meu, Treime pe care o ador ajută-mă să mă uit eu totul pentru a mă sălăşlui în Tine, nemişcată şi în pace, ca şi când sufletul meu deja ar fi în veşnicie. Nimic să nu poată tulbura pacea mea, nici să mă alunge din Tine, o Veşnicule Acelaşi, ei fiecare clipă să mă ducă şi mai departe în profunzimea misterului tău. Adu pace în sufletul meu, fă-ţi din el cerul, sălaşul tău iubit şi locul de odihnă.Singur nicicând să nu te las în el, ei să fiu acolo în întegrime cu o credinţă mereu trează, deplin adoratoare dăruită cu locul lucrării tale creatoare.

O Cristoase al meu cel iubit, răstignit din iubire, aş vrea să fiu o mireasă pentru inima ta, aş vrea să te acopăr cu mărire, aş vrea să te iubesc, până când aş muri de iubire. Dar imi simt neputinţa şi te rog să mă îmbraci cu tine să imi aduci în suflet toate mişcările sufletului tau, să mă confuzi în tine, să mă invadez, să te substitui mie, pentru ca viaţa mea să răspândească-n jur doar viaţa ta.Vino în mine ca Adorator, ca Ispăşitor şi ca Mântuitor.

O Cuvânt veşnie, Cuvânt al Dumnezeu meu, vreau să-mi petrec viaţa ascultându-te, vreau să mă fac supură-n învăţare ca toate de la tine să le ştiu. Apoi prin toate întunecimile, prin toate golurile, prin toate neputinţele, vreau să te privesc mereu şi să rămân sub marea Ta lumină. Fascinează-mă, ca nicicând să nu mai pot ieşi din prezenţa Ta.

O foc mistuitor, Spirit de iubire, vini asupra mea, ca-n sufletul meu să se facă precum o întrupare a cuvântului ; şi pentru el să fiu înca o omenire în care să-şi refacă întregul său Mister. Şi tu, o Tată, apleacă-te spre biata ta micuţă creatură, acopere-o cu umbra ta şi sănu vezi în ea decât Iubitul în care te-ai pus toată plăcerea.

O Treimea mea, Totul meu, Fericirea mea, veşnică Singurătate fără sfârşit, Imensitate în care mă pierd, mă predau ţie cu totul precum o pradă. Ascunde-te în mine ca şi eu să mă ascund în tine aşteptând să merg ca să contemplez întru lumina ta, adâncul neajuns al măreţiei tale.